Apa este un element chimic comun, esential supravietuirii pentru toate formele de viata cunoscute. Aproximativ 71% din apa globului se afla in mari si oceane si alte “corpuri” mari de apa. Apa sarata reprezinta 97 % din apa de suprafata a Pamantului, ghetarii si calota arctica contin 2,4 %, iar apa raurilor, lacurior, iazurilor inca 0,6 %.
APA si PAMANTUL
Intreaga cantitate de apa care se gaseste pe, sub sau deasupra suprafetei unei planete se numeste hidrosfera. Volumul aproximativ de apa al Pamantului (rezerva totala de apa a lumii) este de 1,36 miliarde kilometrii cubi. Din acesta:
- 1,32 miliarde kilometrii cubi (97,2%) este in oceane.
- 25 milioane kilometrii cubi (1,8%) este in ghetari, polii de gheata si paturile de gheata polare.
- 13 milioane kilometrii cubi (0,9%) in apa subterana.
- 250 mii kilometrii cubi (0,02%) in apa dulce din lacuri, apele interioare si rauri.
- 13 mii kilometrii cubi (0.001%) in atmosfera sub forma de vapori la un moment dat.
Apa subterana si apa dulce sunt utile sau potential utile oamenilor ca resurse de apa.
Apa in forma lichida se gaseste in “corpurile” de apa, de exemplu ocean, mare, lac, rau, curenti de apa, canale, iazuri sau bazine. Majoritatea apei de pe Pamint este apa de mare. Apa este prezenta de asemenea in atmosfera in forma solida, lichida sau vapori. Se gaseste de asemenea ca apa subterana in aquifere.
APA in UNIVERS
Cea mai mare parte a apei din Univers poate fi produsa ca produs secundar al formarii stelelor. Cand stelele se nasc, formarea lor este acompaniata de o puternica emisie de gaze si praf. Cand acest curent de materie loveste gazul inconjurator, undele de soc create compreseaza si ingalzesc acest gaz. Apa observata este rapid produsa in acesta zona de gaz dens si fierbinte.
Apa a fost detectata in norii interstelari din interiorul galaxiei noastre, Calea Lactee. Se crede ca apa exista din abundenta si in alte galxii, deorece componentele ei, hidrogenul si oxigenul sunt printre cele mai abundente elemente in univers. Norii interstelari se condenseaza eventual in nebuloasele solare si in sisteme solare, ca al nostru.
Vapori de apa sunt pe:
- Mercur – 3.4% in atmosfera
- Venus – 0.002% in atmosfera
- Pamant – urme in atmosfera (in functie de climat)
- Marte – 0.03% in atmosfera
- Jupiter – 0.0004% in atmosfera
- Saturn – numai in gheata
- Enceladus (luna lui Saturn) – 91% in atmosfera
- exoplanete cunoscute ca HD 189733 b si HD 209458 b.
Apa sub forma lichida este pe:
- Pamant – 71% din suprafata
Dovezi puternice sugereaza ca apa in forma lichida este prezenta imediat sub suprafata lui Enceladus- luna planetei Saturn. Probabil apa lichida se gaseste si pe Europa.
Apa sub forma de gheata este pe:
- Pamant – in principal calotele de gheata
- zonele de gheata polare de pe Marte
- Titan
- Europa
- Enceladus
Probabilitea sau posibilitatea de distributie a apei sub forma de gheata este la: gheata lunara pe Luna, Ceres (planeta de mici dimensiuni “dwarf planet”), Tethys (luna). Gheata este probabil in structura interna a planetelor Uranus, Neptun, Pluto si pe comete.
Apa si zonele locuibile
Existenta apei sub forma lichida, si in mai mica masura in forma gazoasa si solida, pe Pamant este vitala pentru existenta vietii pe Pamant asa cum o cunoastem. Pamantul este situat in zona locuibila a sistemului solar. Daca ar fi usor mai aproape sau mai departe de Soare (aproximativ 5% sau aproximativ 8 milioane de kilometri), conditiile care permit celor trei forme ale apei de a fi prezente in acelasi timp ar fi mult mai putin probabil sa fie indeplinite.
Masa Pamantului permite gravitatii sa tina o atmosfera. Vaporii de apa si dioxidul de carbon din atmosfera furnizeaza efectul de sera ce ajuta la mentinerea unei relativ constante temperaturi a suprafetei. Daca Pamantul ar fi mai mic, o atmosfera mai subtire ar provoca temperaturi extreme impiedicand acumularea apei exceptie facind calotele de gheata polare (ca pe Marte).
S-a sugerat ca viata insasi poate mentine conditiile ce permit existenta ei perpetua. Temperatura suprafetei Pamantului a fost relativ constatna de-a lungul timpului geologic in ciuda nivelurilor variabile ale radiatiei solare ce ajunge (insolatia), indicand ca un proces dinamic guverneaza temperatura Pamantului printr-o combinare a gazelor de sera si albedo-ul atmosferic. Aceasta ipoteza este cunoscuta ca ipoteza Gaia.
Starea apei depinde de asemenea de gravitatia planetei. Daca planteta e suficient de masiva, apa de pe ea poate fi in forma solida chiar lsa temperaturi inalte, datorita presiunii ridicate cauzate de gravitatie.
